Cand in anul 2010 Intel a prezentat denumirea comerciala Core i3, i5 si i7 pentru chipul calculatoarelor, unii au fost pusi intr-o incarcatura. De fapt, scopul final al companiei a fost cu totul altul – cu aceasta distinctie intre procesoare s-a incercat oferirea modului rapid si usor de a identifica modele cu o performanta scazuta, medie si ridicata. Ideea Intel a fost sa atraga atentia utilizatorilor cu urmatorul mesaj: «Procesoarele Core i7 sunt mai bune, decat Core i5, care la randul sau sunt mai bune, decat Core i3». Din pacate, acest mesaj nu poate raspunde la intrebarea, de ce unele sunt mai bune decat altele si care este diferenta.
Dupa anul 2010 Intel si mai mult a derutat perceptia utilizatorilor, lansand un numar de procesoare de generatie noua bazate pe diferite arhitecturi: Sandy si Ivy Bridge, Haswell, Broadwell, Skylake. Chiar daca s-au lansat tehnologii noi, denumirea productiei Core i3, i5 si i7 nu s-a schimbat. Motivul principal pentru care denumirea a ramas aceeasi este faptul ca diferenta principala nu s-a schimbat: chipul i3 este conceput pentru sisteme cu buget redus, i5 pentru calculatoare de nivel mediu, iar i7 pentru cele mai puternice calculatoare (jocuri, editare foto/video).
In acest articol voi incerca sa explic diferentele principale pentru aceasta clasa de procesoare.
Tehnologii de baza
Sa incepem cu demitizarea unei conceptii gresite – denumirea i3, i5 si i7 nu are nici o legatura cu numarul de nuclee. Intel a ales aceste cifre mai mult sau mai putin arbitrar, chip-urile pot contine de la doua pana la patru nuclee. Doar unele modele de elita pot oferi mai mult. Diferenta principala dintre cele trei denumiri consta in suportul unor tehnologii – individual sau in combinatie cu altele.
Acestea sunt:
Hyper-Threading
La inceputul tehnologiei microprocesoarelor toate procesoarele au fost echipate cu un singur nucleu, care efectua o singura functie (thread/flux). Dorinta de a imbunatati eficienta operatiunilor de calcul a dus la cresterea numarul nucleelor fizice (pana la doua, patru, iar apoi mai mult). Acest lucru a permis procesoarelor sa lucreze in paralel cu un numar mare de «fluxuri» si realizarea unui numar mai mare de sarcini intr-o unitate de timp.
Urmatorul pas pentru Intel a fost optimizarea suplimentara a procesorului. Astfel a aparut tehnologia Hyper-Threading, care permite unui singur nucleu fizic sa prelucreze simultan mai mult de un flux. Cu alte cuvinte, un procesor cu doua nuclee (dual-core) cu tehnologia Hyper-Threading poate fi privit ca un procesor cu patru (desi virtuale) nuclee.
Turbo Boost
In trecut, procesoarele lucrau pe o frecventa (viteza, masurata in cicluri pe secunda) fixa. Cu alte cuvinte, ceasul lor intern, prelucra datele cu o anumita viteza constanta, care este stabilita de catre producator. Singura modalitate, care permitea schimbarea acestei viteze, se numeste «overcloking»: procedeu prin care o componenta hardware de calculator este fortata sa functioneze la frecventa mai mare decat cea specificata de producator.
In ziua de astazi totul este altfel. Aproape toate procesoarele moderne (in special modele, concepute pentru calculatoare mobile) functioneaza cu o frecventa variabila (viteza), care se schimba in functie de sarcina. Ceea ce duca la o eficienta energetica ridicata si o viata mai lunga a bateriei pentru dispozitive mobile.
Cantitatea memoriei cache
Toate procesoarele moderne, indiferent de brand si model, lucreaza cu date. Multe dintre operatiuni efectuate sunt de rutina, adica aceleasi date sunt utilizate din nou si din nou. Pentru a accelera viteza procesorului, aceste date sunt stocate intr-un clipboard (o zona de stocare temporara pentru informatii pe care le-ai copiat sau mutat dintr-un loc si pe care doresti sa le utilizezi altundeva) de mare viteza. Astfel, la solicitarea procesorului aceste date practic devin disponibile instantaneu, deoarece nu trebuie sa le citeasca din nou de pe disc sau memoria ram a calculatorului.
Cantitatea memoriei cache variaza. Modele pentru buget redus au 3-4 MB. In chipuri din clasa ridicata memoria cache poate ajunga la 6-12 MB.
Ca o regula, cu cat mai mare este cantitatea memoriei cacke, cu atat mai eficient va lucra procesorul. Cu toate acestea, aceasta «regula» nu se aplica pentru orice aplicatie. De exemplu, programele pentru editarea foto si video vor profita de cantitatea mare a memorie cache. Principiul lor de functionare implica reutilizarea unor instructiuni identice (set de date), astfel cantitatea mare a memorie cache va avea un efect favorabil asupra performantei lor.
Cu toate acestea, efectuand activitati obisnuite, cum ar fi navigarea pe Internet sau lucrul cu aplicatii de birou, cantitatea memoriei cache are impact minim.
Pe scurt despre tipurile de procesoare Intel
Intel Core i3
Potrivit pentru: Munca de zi cu zi. Executa rapid sarcini, cum ar fi aplicatii de birou, navigarea pe Internet, streaming video la o calitate HD.
Scurta descriere: Clasa cea mai accesibila a procesoarelor Intel Core. Ofera pana la doua nuclee fizice si tehnologia Hyper-Threading. Nu suporta Turbo Boost, iar consumul de energie este relativ modest, astfel laptopurile, care sunt echipate cu astfel de procesoare, de obicei pot sa se laude cu viata lunga a bateriei.
Intel Core i5
Potrivit pentru: Lucrul intensiv cu mai multe aplicatii in acelasi timp, pentru prelucrarea fotografiilor digitale si clipurilor video la domiciliu. Potrivit pentru majoritatea jorurilor moderne.
Scurta descriere: Procesoare, concepute pentru calculatoare desktop si laptopuri din clasa medie. Ofera de la doua pana la patru nuclee fizice, doar ca nu toate suporta Hyper-Threading. Dispun de functia Turbo Boost, care mareste frecventa procesorului in timpul sarcinilor grele.
Intel Core i7
Potrivit pentru: Modelare 3D, aplicatii grele pentru prelucrarea video (editare video la o rezolutie inalta si ultra-inalta 4K) si cele mai avansate jocuri 3D.
Scurta descriere: Clasa cea mai inalta a chip-ului, care ofera compania Intel. Exista in versiuni cu doua, patru, sase si opt nuclee, suporta Hyper-Threading si Turbo Boost.